Seria de jocuri Mario nu este importantă doar pentru Nintendo, aceasta fiind de departe cea mai cunoscută și mai apreciată din portofoliul companiei, ci și pentru întreaga industrie de gaming, fiind responsabilă pentru salvarea jocurilor video după colapsul din 1983. Pe lângă relevanța istorică, se întâmplă ca aproape fiecare joc inclus în linia principală „Super Mario” să fie considerat o capodoperă a genului platformer. Astfel, așteptările pentru Super Mario Odyssey erau foarte mari, însă fanii pot respira ușurați, întrucât Nintendo nu a grăbit lansarea acestui joc pe piață pentru a prinde sezonul sărbătorilor de iarnă, ci a venit cu un titlu bine pus la punct, finisat și destul de diferit față de aparițiile precedente ale lui Mario.
Ceva ce mulți vor aprecia la Super Mario Odyssey este cât de repede începe și cât de puțin timp se pierde cu introducerea și intriga. La scurt timp după pornirea jocului, fără a trece printr-un meniu principal sau de setări, aflăm că Mario deja se luptă cu Bowser, care a răpit-o încă o dată pe Prințesa Peach. Celebrul antagonist nici măcar nu pierde timpul, dezvăluind că deja pregătește o nuntă pentru el și Peach. Evident, Mario nu este încă destul de puternic pentru a câștiga lupta și aterizează într-un regat nou, populat de pălării vorbitoare.
Aici îl întâlnim și pe Cappy, un rezident al Regatului Pălăriilor, care poate lua orice formă (de articol vestimentar ce poate fi purtat pe cap) dorește Mario (în funcție de costumul pe care îl folosește), dar care îi asigură eroului și o abilitate foarte importantă, cea de a poseda majoritatea inamicilor din joc, cât și anumite obiecte cheie. Întregul joc este o urmărire a lui Bowser, care este preocupat de colectarea unor elemente necesare pentru organizarea nunții, fiecare regat în parte fiind gazda unui obiect cheie pe care trebuie să îl „achiziționeze”.
Ce urmează este o călătorie în jurul lumii, în tot felul de regate, care mai de care mai ciudate, în care majoritatea problemelor pot fi rezolvate prin acrobații, dezlegarea de puzzle-uri și cu multe aruncări de pălărie, noul atac principal al lui Mario.
Super Mario Odyssey abordează însă o structură diferită față de alte jocuri din serie. În locul nivelurilor liniare sau mai deschise, dar cu obiective stricte, Nintendo a decis să creeze mai multe lumi deschise, ale căror obiective pot fi realizate după bunul plac al jucătorului. Desigur, există câteva obiective principale, însă acestea trebuie duse la bun sfârșit doar dacă se dorește deblocarea următoarei lumi sau deschiderea anumite zone noi ale celei curente, fiind disponibil destul conținut de descoperit și explorat chiar și fără a avansa în „poveste”. Acest lucru deschide noi posibilități, iar Nintendo a decis să populeze fiecare dintre cele 15 regate cu tot felul de secrete, zone ascunse, colecționabile și challenge-uri, astfel încât să poți să descoperi, în orice moment, ceva nou.
Destul de devreme în poveste, Mario și Cappy găsesc nava zburătoare Odyssey ( care are formă de pălărie), aceasta fiind alimentată cu luni („Moons”). Fiecare regat nou este deblocat după colectarea unui anumit număr de luni, acestea fiind ascunse peste tot. Unele sunt banal de obținut prin clasicul platforming, altele sunt ascunse, iar multe dintre ele sunt legate de învingerea boșilor și de realizarea de mici quest-uri secundare. Altele însă pot fi pur și simplu cumpărate de la magazin în schimbul monedelor pe care Mario le adună de peste tot. Nu, jocul nu include microtranzacții.
Dacă Mario este vedeta noului Odyssey, Cappy cu siguranță este „actorul secundar”, fără de care prestația eroului nu ar fi completă. Desigur, Mario beneficiază de toate abilitățile sale din jocurile 3D de până acum precum săritul, rostogolirea, săriturile lungi sau salturile foarte înalte, iar o săritură în capul unui inamic este la fel de eficientă precum în primul joc din serie, însă abilitățile pe care Cappy le oferă asigură deliciul noului titlu.
Poți arunca pălăria pentru a elimina inamicii mai mici de la distanță, poți la fel de bine să controlezi inamici mai mari folosind același „atac”, sau îl poți folosi pe Cappy pe post de platformă temporară, care asigură parcurgerea unei distanțe mai mari în sărituri. De asemenea, majoritatea obiectelor colecționabile, precum inimioarele care încarcă viața și monedele, pot fi colectate de la distanță cu ajutorul pălăriei. Aceste abilități noi, alăturate schemei de control excelente formează nucleul experienței Super Mario Odyssey și, în ciuda faptului că Mario nu dobândește prea multe abilități noi pe parcurs, felul în care jucătorul se obișnuiește cu executarea fiecărei acțiuni asigură o experiență de joc care se îmbunătățește pe parcurs. Un alt aspect interesant pe care Nintendo l-a schimbat odată cu Odyssey este sistemul de vieți, care a fost complet eliminat. Acum, când Mario cade într-o gaură fără fund sau este atacat de prea multe ori de către inamici, acesta pierde doar 10 monede aurii și este întors la ultimul checkpoint. Nu este totuși clar ce se întâmplă dacă Mario rămâne fără monede, întrucât este aproape imposibil ca acest lucru să se întâmple. Presupun că în acest caz este încărcată cea mai recentă salvare.
Există și un mod cooperativ, în care unul dintre jucători îl controlează pe Mario, iar celălalt pe Cappy, însă acesta nu este tocmai ideal. Personajele se mișcă independent pe ecran, iar multe secvențe de platforming necesită sincronizare aproape perfectă, care este imposibil de realizat între doi jucători fără un timp lung de „antrenament”. În modul sugerat de Nintendo, cu două controller Joy-Con, abilitățile lui Mario sunt limitate, lipsind cu desăvârșire un stick dreapta pentru controlul camerei. În ciuda faptului că Nintendo sugerează ca toți jucătorii să folosească două Joy-Cons pentru parcurgerea jocului, am ajuns la concluzia că utilizarea unui Pro Controller este mai confortabilă. Există câteva gesturi de „motion controls”, Cappy putând extinde un atac normal dacă jucătorul mai face o mișcare cu Joy-Con-ul dreapta, însă experiența cu un gamepad clasic este preferabilă pentru cei care au mai jucat Mario în trecut.
Numărul mare de regate ar trebui să îi bucure pe cei care își doresc un joc cu cât mai mult conținut posibil, însă nu toate sunt create la fel. Unele oferă într-adevăr destul conținut pentru a ține ocupat un „colecționar” multe ore, însă există și câteva de dimensiuni mai mici, în timp ce anumite niveluri în care au loc simple lupte cu boși apar pe hartă drept regate întregi. Este important de menționat faptul că Mario Odyssey nu se aliniază obligatoriu la designul mai vechi al seriei. Da, în continuare există „nivelul cu deșert”, „nivelul cu apă” și „nivelul cu vulcan”, însă fiecare în parte beneficiază de o identitate proprie, complet nouă, cu inamici noi, nemaivăzuți până în prezent în serie.
Este interesant cum Nintendo a realizat designul acestor lumi pentru a încuraja „posedarea” inamicilor și folosirea abilităților lor pentru a accesa anumite zone sau pentru a progresa în poveste. Ai astfel senzația că mereu faci ceva nou în joc, fiecare personaj în parte având propriile abilități. Unele personaje sar mai sus decât poate să sară Mario, altele au atacuri de la distanță, unele pot sparge anumiți pereți, în timp ce altele sunt pur si simplu distractiv de controlat, precum tancurile (da, există tancuri în Mario) și clasicii Goomba, pe care poți să îi suprapui pentru rezolvarea anumitor puzzle-uri.
Cert este că fiecare lume în parte este foarte „densă”, în ciuda dimensiunilor reduse ale unora dintre ele, secretele fiind ascunse la tot pasul. De fapt, jocul nici măcar nu se termină atunci când povestea este parcursă în întregime, câteva regate noi fiind accesibile exclusiv după înfruntarea finală cu Bowser, pe care o anticipam încă din primele momente ale jocului. Tot după finalul jocului sunt deblocate și unele dintre cele mai interesante și mai grele niveluri, fiecare regat în parte primind câteva zeci de luni noi de colecționat pe lângă cele de bază.
Oarecum dezamăgitoare sunt unele lupte cu boși. Inamicii principali pe care îi întâlnești pe tot parcursul jocului sunt niște iepuri, angajați de Bowser pentru organizarea nunții menționate anterior. Aceștia apar deseori pe parcursul jocului și sunt destul de ușor de învins, întrucât folosesc clasicul design cu trei forme de atac, din ce în ce mai puternice. Nu ar fi o problemă foarte mare dacă aceștia nu ar apărea atât de des pe parcursul jocului, însă spre final devin cu adevărat obositori. Din fericire, există și excepții, anumite lupte cu alți boși complet noi fiind surprinzătoare atât din punct de vedere vizual, cât și în ceea ce privește momentul în care apar. Cu cât amintesc mai puțin despre acest subiect însă, cu atât mai bine, întrucât sunt destule momente din Mario Odyssey pe care merită să le experimentezi fără să cunoști prea multe detalii în avans.
De fapt, este foarte greu să descrii experiența din Mario Odyssey fără să diminuezi din plăcerea descoperirii așa că nu voi mai zăbovi mult la capitolul conținut. Trebuie menționat însă faptul că, în acest joc, Mario are acces la multe costume tematice, unele inspirate de regatele pe care le vizitează, altele din jocuri mai vechi sau chiar de alte personaje din „universul Nintendo”. Spre diferență de alte titluri „moderne”, Mario Odyssey nu cere bani pentru accesarea acestora, toate putând fi deblocate prin progresul în joc și folosind clasicele monede aurii. Da, există posibilitatea de deblocare a unor costume folosind figurine Amiibo, însă acestea sunt doar un mijloc mai rapid de a le obține, nu o necesitate. În ciuda faptului că anumite costume sunt deblocate doar cu un anumit tip de monede, specifice fiecărui regat în parte, acestea nici nu pot fi cumpărate prin microtranzacții.
Artistic și tehnic, Mario Odyssey se aliniază la așteptările pe care Nintendo le-a stabilit cu lansările anterioare de pe Switch. Acesta este fără doar și poate cel mai arătos joc din seria principală Mario, fiind primul care trece de pragul psihologic al rezoluției 720p. Cu toate acestea, nu doar rezoluția crescută (jocul beneficiază de rezoluție dinamică de până la 900p) asigură o experiență vizuală de excepție. Nintendo a preferat un framerate constant de 60 de cadre pe secundă 99% din timp, micile scăpări fiind rare și de multe ori greu de observat.
Acest lucru asigură un control precis și o experiență de joc fluidă, chiar dacă imaginile de pe ecran, atât în modul docked, cât și în modul handheld, suferă de multe ori de pe urma unui efect de „blur” atunci când camera este mișcată rapid. Adevărul este că în gameplay jocul arată mult mai bine decât în capturi de ecran, în primul rând datorită faptului că Switch-ul realizează screenshot-uri în rezoluție 720p și, în al doilea rând, din cauza compresiei agresive.
Nici componenta sonoră nu este mai prejos. Nintendo folosește în anumite situații melodii mai vechi pe care le-a remixat pentru jocul nou, cât și creații originale, fiecare nivel în parte oferind propria temă, ușor de recunoscut. Asemenea jocurilor Galaxy de pe Wii și Mario 3D World, Super Mario Odyssey beneficiază de un soundtrack excelent înregistrat cu o orchestră, cât și de melodii electronice, inspirate de cele „8-bit” și „16-bit” de pe NES și SNES, cu o identitate proprie, totuși. Ba chiar există și variante 8-bit ale melodiilor înregistrate cu orchestră, care apar în momentele în care întâlnești secvențe de platforming 2D, cu grafică inspirată de jocul original de pe NES (acestea nu sunt foarte multe la număr, însă sunt excelent realizate și foarte bine integrate în experiența de bază a jocului).
Probabil că acest review nu va fi foarte util pentru cei care încă nu știu dacă Mario este un joc pe gustul lor, însă, după mai bine de 30 de ani de la lansarea primului titlu, cam oricine ar trebui să știe cu ce „se mănâncă” această serie. Concluzia este că Super Mario Odyssey este un joc excelent și un motiv în plus pentru a cumpăra consola Nintendo Switch. Cei care au deja un Switch probabil că l-au cumpărat încă din ziua lansării, în timp ce majoritatea celor interesați de joc mai mult ca sigur că au experimentat măcar unul dintre titlurile precedente. Mario Odyssey aduce atât de multe lucruri noi, pe care le integrează atât de bine în formula clasică Mario, încât chiar și cel mai dedicat fan poate rămâne surprins la sfârșitul aventurii.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER